Puţini sunt cei care îşi mai aduc aminte de el, de
marele „bărbat al neamului”- cum îi spuneau pe drept cuvânt contemporanii-, de
cel dintâi comite suprem român (prefect)
al Aradului de la 1864 -
GHEORGHE
POPA DE TEIUŞ.
Arădenii de azi abia îi mai desluşesc chipul de
dincolo de negurile lungi şi încâlcite ale istoriei oraşului lor. Ca toţi
bărbaţii vestiţi ai locului, scoborâtori în Câmpia Aradului din Desseştii
Maramureşului, din Apuseni, de la Brad, de peste tot spaţiul românesc, şi
rădăcinile sale se trag dinspre aceleaşi locuri binecuvântate ale Nordului de
Ţară Românească.
De origine familia Popa vine în
Podgoria Aradului din comuna Diod, de lângă Teiuş-Alba Inferioară de atunci, în
jurul anului 1777.
Prin actul oficial „Deliberatum”,
scris în limba latină şi datat 28 iunie 1777, Aiud (Nagy Enyed), se certifică
faptul că familia Popa a locuit în Diod (azi localitatea Stremţ) în anul 1665, dar în urma foametei de atunci şi a altor împrejurări a fost nevoită să se mute în podgoria Aradului, la Galşa.
Părinţii săi
erau ţărani cu oarecare stare materială. Mama sa, Elena Châlb, din Mâsca, tatăl
său, Ioan Popa, din Galşa, care îşi pierde viaţa în urma evenimentelor din
toamna anului 1849, fiind împuşcat, pentru vina de a fi tras în dungă clopotele bisericii, clopotele bisericii la care slujea ca epitrop, anunţând sătenilor săi şi celor din împrejurimi,
primejdia ce se apropia...
Martorii acestor evenimente îngrozitoare povestesc: „Sosind Kosutiştii
l-au prins, l’or legat şi în mijlocul comunei
lângă ograda mare alui br. Bohuş, după 24 de
ciasuri, legându-l la ochi, l-au împuşcat”...
Aici, în localitatea de lângă Şiria
lui Slavici de mai târziu, se naşte la 6 februarie 1824 „băiatul genial”- cum
îl numea învăţătorul de la şcoala primară din sat.
După treminarea ei urmează cursurile de şase clase ale
liceului din Arad (1836-1842), absolvindu-le ca elev eminent. Studiază, timp de
patru ani, la Academia de drepturi din Oradea-Mare, unde a lucrat ca practicant
în cancelaria mecenatului Emanuel Gojdu. La vârsta de 22 de ani, în 1846, era deja avocat în
Arad, devenind în foarte scurt timp cunoscut şi apreciat de contemporanii săi,
atât în rândul intelectualilor vremii cât şi a poporului de rând.
Un an mai târziu tânărul avocat se căsătoreşte cu
Alexandra, fiica unui mare propietar din Arad, Alexiu Popovici, fiindu-i naş renumitul avocat şi om politic din Arad, Ioan Popovici Desseanu.
„El, Gheorghe Popa, avea o fire blândă şi
ducea o viaţă retrasă, nu râvnea deloc după măriri şi renume, avea însă o inimă
mare, suflet nobil, care îl punea mai presus de cei ce îl înconjurau... Pacea
şi înţelegerea o căuta întotdeauna”. (Revista Familia, nr. 32/1866).
Este angajat de către episcopul Aradului, Gherasim Raţ, ca notar
consistorial şi secretar la Episcopia Aradului,
fără să pretindă un onorar anume.
În luna august 1849 i se oferă postul de pretor la Şimand, de unde în 30
iunie 1852, la 28 de ani, este transferat la Cintei (lângă Chişineu-Criş), ca
primpretor.
După doi ani de muncă îl întâlnim ca primpretor- judecător la Ineu,
unde pune bazele spitalului din
localitate pentru ocrotirea celor bolnavi, „pentru aceia cari nu aveau putinţa
de a merge la spitalul judeţean din Arad.
Pentru felul în care „mâna
de fier a lui Gh. Popa ştia să înfrunte pe cei certaţi cu legea şi ordinea”(s.n.),
în primăvara anului 1854, împăratul Francisc Iosif îl decorează cu crucea de
aur cu coroană.
De
la Ineu, pe acelaşi post îl găsim în Salonta (Bihor). Şi aici a căutat să întroneze ordinea, „să
stârpească corupţia, mituirea, aceste burueni veninoase de cari se vede că
sufere societatea rămasă în urma războaielor”( s.n.).
În anul 1959 Gheorghe Popa de Teiuş
este referent la Tribunalul din Oradea-Mare, iar din anul 1861 la Tribunalul
din Arad, înfiinţat la insistenţele sale. În
ziua de 5/17 septembrie 1861 la Arad se întrunesc reprezentanţii de frunte ai
românilor din eparhia Aradului, printre care îl regăsim şi pe Gh. Popa de Teiuş, care hotărăsc constituirea unei societăţi de
lectură, a unei adevărate asociaţii culturale. Astfel, la 12 mai 1863, în
sălile hotelului „Crucea Albă”(Ardealul de azi)
din Arad, se înfiinţează Asociaţiunea
naţională arădană pentru cultura şi conversarea
poporului român, unde
îl întâlnim alături de Miron Romanul, Atanasie Şandor, Vincenţiu Babeş, Anton
Mocioni, Ioan Popovici Desseanu, ş.a.
Conform Statutelor
sale, Asociaţiunea „voieşte a înainta cultura poporului român, prin ajutor
material, prin ajutor spiritual...”
Este ales deputat în Dieta de la Budapesta-
casa legiutoare, printre cei 11 precursori ai luptătorilor naţionali: Ioan
Popovici Desseanu, Iosif Pop, V. Buteanu, Sigismund Popovici, Vincenţiu Babeş
ş.a.
Aici, în luările de cuvânt, mai ales în „chestia naţională, vorbirea
sa „are miros de Viena”. Numit jude suprem la Tabla regească din Budapesta- cel
mai înalt for de justiţie de atunci- atrage atenţia Vienei şi după numai 2 ani
de activitate, în septembrie 1864, este „referendar aulic la Viena”, primind în
acelaşi timp şi distincţia de „conzilier de curte”,( primul român ajuns pe
această treaptă).
În oraşul Arad, aflat în opoziţie faţă
de Viena, cel dintâi prefect român, Teodor Şerb, din motive politice este
„absolvat” şi la 8 noiembrie 1864 în locul său este instalat consilierul de
curte şi referendar la cancelaria aulică- Gheorghe Popa de Teiuş -
comite suprem al oraşului şi judeţului
Arad. (Ziarul Arad, Nr. 130, din 3/ 28 oct. 1864).
La aflarea veştii de numire, Gh. Popa
de Teiuş înaintează la 26 octombrie 1864 Excelenţei sale, Contelui Hermann de
Zichy, primcancelar aulic, cererea de abdicare de la demnitatea de prefect
acordată lui : „având în vedere că anii trecuţi prin morburi (boli), cazuri
de moarte,(soţia sa, Alexandra, moare în anul 1865, s.n.) şi
prin transferări, am suferit mult şi că, pentru instalarea unei gospodării de
casă nu sunt amenajat şi nu am mijloace, ca să-mi pot procura cele necesare
pentru o gospodărie, poate în cel mai însemnat post din ţară, precum este
prefectura Aradului, iar în timpul din urmă, trăind singuratic, la oraş, fără familie nu sunt provăzut de loc, cu cele
trebuincioase, rog respectuos pe Excelenţa Voastră, ca încă înainte de a fi
dispenzat din postul prezent, să binevoiţi a-mi exopera dela Maj. Sa Apost.
Împ. Reg”.
Cu toate acestea, la 8 noiembrie 1864
este instalat ca prefect al oraşului şi judeţului Arad, „fără nici un alai
obişnuit la astfel de ocazii”.
Ca prefect al Aradului pune ordine în
administraţie şi justiţie, încât comitat-judeţ, mai bine administrat ca Aradul n-a
fost altul. În toamna anului 1865 împăratul Francisc Iosif îl cheamă în
audienţă, pentru a-i preda în calitate de prefect „actul de anexare a părţilor banatice la Dieceza Aradului”, an în care
are lor sfinţirea Catedralei ortodoxe din Arad, nou zidită.
Cât a condus destinele oraşului şi
judeţului Arad, Gheorghe Popa de Teiuş a numit peste 40 de notari români în
localităţile judeţului(s.a), tineri absolvenţi ai Preparandiei din Arad,
urmărind astfel introducerea limbii române în administraţie şi în şcoli.
În acest timp la Sibiu apare, din
însărcinarea mitropolitului Şaguna „Cartea de citire
pentru Şcoalele poporane “, scrisă de profesorul de la Institutul pedagogic
–teologic arhidiecazan din Sibiu, Zaharia Boicu (1834-1903).
Înfiinţează "fondul de penziuni"
al notarilor din Arad. Istoriograful maghiar Márki Sándor scria că „George Popa are merite în ceea ce priveşte reorganizarea administrativă
a comitatului Arad şi că sub el Aradul a devenit un centru al românilor”. Contribuie la înfiinţarea Mitropoliei românilor, împreună cu Andrei
Şaguna, Emanuel Gojdu, s.a., reorganizeară Episcopia ortodoxă română a
Aradului.
Anul 1867, cu toate evenimentele sale aduce
îndepărtarea acestui mare român din
fruntea oraşului şi al judeţului Arad.
La numai 43 de
ani, timp în care sa mistuit ca o flacără, încălzindu-i şi luminându-i pe cei
din jur, Gheorghe Popa de Teiuş, gândind şi pe patul suferinţei la emanciparea
naţională şi spirituală a românilor, se stingea din viaţă în martie, 1867.
În Istoria Şcoalei Normale (Preparandiei) şi a
Institutului Teologic Ortodox. Român din Arad, scrisă de directorul seminarului, Pr.Teodor Botiş, publicată la
Editura Consistoriului, Arad, 1922, citim următoarele: „O grea lovitură şi o pierdere simţitoare suferi neamul românesc în acest
timp prin moartea neaşteptată şi timpurie a Consilierului de Curte şi comite
suprem (prefect) al Aradului, Gheorghe Popa de Teiuş, întâmplată în dimineaţa
zilei de 17/19 Martie 1867. E jelit şi de institutul nostru, al cărui
sprijinitor şi binefăcător a fost”.
Părintele Traian
Trebenţiu, în broşura sa publicată în anul 1927 consemna următoarele: „După Popa n-au rămas averi mari, decât câteva bijuterii şi mobiliarul
propriu fiecăruia bărbat cu poziţie mai înaltă, iar în bani 6000 de
florini...”.
Prin Testamentului său, scris
în Arad, la 7 martie 1867, dispunea ca din această sumă să se dea 1000
de fl.v.a. parohiei din Galşa, ca „fundaţiune de
părăstas... odată pe an la Cuvioasa Parascheva, pentru el şi ceilalţi membrii
ai familiei sale, iar mormântul după putinţă să se ţină în curăţenie”. A mai
lăsat apoi 500 fl. v.a. Asociaţiunii
culturale arădene...
La un an după moartea sa, la insistenţele
celor apropiaţi osemintele i-au fost depuse în cimitirul din Galşa, alături de
cei dragi.
George Bariţiu, în lucrarea sa, Părţi alese din Istoria Transilvaniei pe 200
de ani în urmă,Vol.III, p.443, scria: „În 17/29 martie,
1867 au ajuns mare doliu pe confraţii noştri din Arad şi din comitat, în urma
morţii eminentului bărbat Giorgie Popa de Teiuş, consilier ces. reg. de Curte,
fost comite suprem, proprietar al crucii de aur cu coroană...”
După 20 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, la
3 dec.1938, veteranul
luptătorilor, care au făcut cinste Aradului, dr. Ioan Suciu (1862-1939), cu prilejul dezvelirii celor trei busturi din
faţa Palatului Cultural din Arad, Gheorghe Popa de Teiuş, avocatul Mircea V.
Stănescu şi Ioan Rusu Şirianu, fiul Şiriei, busturi realizate de talentatul sculptor Radu Moga,
profesor la Brad, spunea următoarele:” Gheorghe Popa, fostul prefect spre
sfârşirul anilor 1860 al judeţului Arad... deşi nu este arădean s-a dovedit
administrator excelent, bărbat puritan român înflăcărat şi mai ales un fervent
sprijinitor al tineretului românesc de pe acea vreme, pentru intrarea sa în
funcţiuni de Stat judeţene şi comunale. Regimul acestui bărbat de o
înţelepciune rară a fost un regim îndreptat cu nespus de multă râvnă îndeosebi
spre deşteptarea tot mai intensă a poporului nostru la conştiinţa naţională.
Sub conducerea lui s-a produs pe acest teren de muncă naţională succese
uimitoare...”
Tot atunci P.S.S.
părintele episcop Andrei al Aradului, adresa multimii adunate aceste cuvinte: „Aici a venit tânărul avocat Gheorghe Popa, fiul ţăranului cu diplomă de
nobil, Ioan Popa din Galşa, ca să fie îndrumătorul Românilor la răspântia
vremurilor de la 1848. Animat de cea mai nobilă iubire de neam, acest bărbat
care a urcat toate treptele ierarhiei în
administraţie, ajungând prefect al oraşului şi al judeţului Arad... A dat
strălucite dovezi de alesele calităţi ale neamului prin simţul său de dreptate
şi talentul de bun organizator”.
Din presa vremii de atunci (Ştirea, An.VIII, Nr.1937, Duminică, 4
Dcembrie, 1938,), spicuim următoarele: „Cu îndepărtarea prefectului Gheorghe Popa deTeiuş din
fruntea Aradului şi pe urma izgonirei şi a celor mai mulţi slujbaşi aşezaţi de
dânsul în posturi, dar mai ales de pe urma trădării noastre de către Împărat
s-a înstăpânit asupra Românimei din Arad şi judeţ cruntă dezamăgire şi amarnică
desorientare...”
Născut în acelaşi an şi din aceeaşi
durere geamănă cu Avram Iancu- un alt
advocat împătimit al românillor din acele timpuri de grea cumpănă, contemporan
cu mitropolitul Andrei Şaguna, Gheorghe Bariţiu, cu împăratul Francisc Iosif...
şi cu atâtea alte „umbre sfinte” ale neamului nostru, Gheorghe Popa de
Teiuş a fost omul vremii sale, uneori mai presus de ea!
Acum,
la 200 de ani de la nașterea lui,
la Galşa, lângă poalele unei Cetăţi încărunţite de nepăsare, ar trebui,
măcar odată pe an, să ne punem în calendarul sufletului Testamentul lăsat nouă şi Testamenul Celui
din Munţii Apusului!
Iertat să-mi fie curajul de-a fi scris
aceste cuvinte dictate anume întru numele lui- GHEORGHE POPA DE TEIUŞ- o
biografie neterminată, un portret la care mereu mai rămâne de adăugat o şoaptă, un semn, o culoare...
Nicolae
Nicoară-Horia
BIBLIOGRAFIE
Preot Traian Trebenţiu, Gheorghe Popa de Teiuş, Arad, 1927, Imprimeria Judeţului Arad S. A.
George Manea, Gheorghe Popa de Teiuş (1824-1869), Revista Ziridava, X, 1978,
